Competențele și barierele antreprenoriale

Competențele și barierele antreprenoriale

Competențe antreprenoriale

Competențele antreprenoriale au multe aspecte și aplicații, iar termenii „abilități”, „expertiză”, „pricepere”, „cunoștințe”, „competitivitate” și „trăsături” sunt toate corelate, uneori fiind folosite în mod interschimbabil în literatură. Conceptul de competențe antreprenoriale încearcă să surprindă capacitatea unui antreprenor de a înceapă și a dezvolta o întreprindere și să identifice cu succes o varietate de resurse, precum și combinarea acestora. Gumusay și Bohne au folosit o metodă de analiză a limitelor și au constatat faptul că, pe măsură ce literatura s-a dezvoltat de-a lungul anilor, au existat din ce în ce mai puține noi competențe antreprenoriale propuse. Pe baza cercetărilor lui Gumusay și Bohne, principalele competențe antreprenoriale pot fi împărțit în cinci categorii: competențe de oportunitate, competențe de relaționare, competențe inovatoare, competențe de sponsorizare și competențe de învățare.

 

Metoda de măsurare bazată pe modelele de competențe antreprenoriale a fost prima de acest fel. În prezent, această metodă este cea mai utilizată pe scară largă. Pe baza acestor modele, cercetătorii au folosit o abordare similară pentru a concepe chestionarul sau scala în care respondenții își autoevaluează competența, indicând nivelurile lor de acord cu declarațiile legate de competență. Unii cercetători au măsurat competențele antreprenoriale din perspectiva procesului prin teoria cognitiv-decizie-comportament. Această abordare s-a bazat pe teoria procesării informațiilor de către experți și a folosit o scală nominală în care respondenții trebuiau să fie de acord sau nu cu declarații date.  Unii cercetători susțin faptul că metodele calitative, precum interviurile aprofundate sau studiile de caz, ar fi o abordare bună pentru a măsura competențele antreprenoriale, deși această metodă presupune mai multe provocări.

Dacă educația antreprenorială este eficientă, impactul său pozitiv poate fi reflectat în creșterea competențelor antreprenoriale ale participanților, precum aptitudini, cunoștințe și abilități. Prin urmare, nivelul competențelor antreprenoriale ale participanților a fost selectat ca fiind primul indicator al modelului de măsurare din acest studiu. Conform constatărilor din literatură, măsurătorile absolute a competențelor antreprenoriale sunt dificil de utilizat și apreciat, iar dezvoltarea competențelor antreprenoriale este, de obicei, caracterizată prin direcția schimbării. Prin urmare, o comparație relativă a competențelor antreprenoriale cu privire la timp și spațiu are mai mult un sens practic. Acest punct trebuie reflectat în ipoteză. Din perspectiva participanților, o educație antreprenorială eficientă le va îmbunătăți competențele antreprenoriale. Prin urmare, prima ipoteză a acestui studiu poate fi descrisă ca:

I1. Există diferențe în competențele antreprenoriale ale participanților cu diferite posibilități de participare la educația antreprenorială. Există diferențe în competențele antreprenoriale ale participanților cu diferite nivele de participare la cursuri de educație antreprenorială.

 

Bariere antreprenoriale

Conceptul de bariere antreprenoriale este strâns legat de teoria comportamentului planificat (TPB). TPB reprezintă o extensie a teoriei acțiunii raționale, inclusiv factorul controlului perceput al comportamentului, care este legat de percepția unui individ în ceea ce privește ușurința sau dificultatea anumitor comportamente. Unii specialiști susțin faptul că barierele, cum ar fi frica de eșec, lipsa experienței, veniturile instabile, au un impact negativ asupra comportamentului antreprenorial, deci aceste barierele antreprenoriale ar trebui luate în considerare la dezvoltarea programelor de educație antreprenorială. Educația antreprenorială poate face, în mod eficient, antreprenorii mai puțin sensibili la barierele percepute. Prin urmare, barierele antreprenoriale au fost pentru mult timp unul dintre indicatorii importanți pentru a măsura eficacitatea educației antreprenoriale. De vreme ce barierele antreprenoriale sunt legate de percepția asupra antreprenorilor, măsurarea barierelor antreprenoriale utilizează, în principal, metoda autoevaluării de către respondenți.

În general, specialiștii grupează barierele antreprenoriale în două categorii: interne și externe. Barierele antreprenoriale interne pot fi atribuite caracteristicilor antreprenoriale, contextului, stăpânirii informațiilor sau structurii competențelor. Barierele antreprenoriale externe pot fi atribuite mediilor antreprenoriale, condițiilor și resurselor. Evident, barierele antreprenoriale interne par a fi mai potrivite ca măsură a eficacității educației antreprenoriale deoarece sunt mai ușor de recunoscut și depășit prin activități educative. Deși barierele antreprenoriale externe sunt strâns legate de politicile antreprenoriale și dezvoltarea economică pe care educația antreprenorială nu o poate aborda direct, barierele antreprenoriale externe pot juca, de asemenea, același rol deoarece unul dintre obiectivele educației antreprenoriale este de a identifica corect acești factori externi în procesul antreprenorial și de a lua decizii informate, pe baza situațiilor externe.

Din perspectiva participanților, aproape toți factorii negativi care îi împiedică să se angajeze în activități antreprenoriale pot fi, în general, încadrați la bariere antreprenoriale. Impactul pozitiv al educației antreprenoriale asupra participanților se reflectă în reducerea percepției acestor bariere antreprenoriale. Ceea ce asociază impactul pozitiv al educației antreprenoriale cu reducerea efectivă a percepției barierelor antreprenoriale sunt, în principal, stăpânirea cunoștințelor și informațiilor, dezvoltarea aptitudinilor și abilităților, precum și dobândirea de experiență directă sau indirectă. Educația antreprenorială eficientă poate ajuta, în mod direct, participanții să elimine barierele antreprenoriale, cum ar fi frica de eșec și lipsa de experiență. De asemenea, aceasta poate oferi indirect participanților soluții și inspirații pentru provocările antreprenoriale, precum ignorarea accesului la resurse și politici antreprenoriale. Prin urmare, percepția barierelor antreprenoriale a fost aleasă ca fiind al doilea indicator al modelului de măsurare. În mod similar cu ipoteza 1, dar reflectând într-o direcție opusă, a doua ipoteză este exprimată după cum urmează:

I2. Participanți cu diferite nivele de educație antreprenorială prezintă diferențe în percepția lor asupra barierelor antreprenoriale.

 

Elaborat de:

Responsabil feedback, angajabilitate și piața muncii

Florentina TACHE

Share this post