Grupul de prieteni – factor cu pondere în cre tere în orientarea în carierǎ a adolescentului

Grupul de prieteni – factor cu pondere în cre tere în orientarea în carierǎ a adolescentului

Grupul de prieteni face parte din ceea ce Mead numeşte „ceilalţi semnificanţi” ce participă activ în cadrul procesului de socializare al adolescentului.

De-a lungul perioadei adolescenței interacțiunea cu grupul de prieteni funcționează mult mai des fără supervizarea părinților comparativ cu perioada copilăriei, când grupul funcționează acolo unde părinții sunt prezenți sau acolo unde are completa supraveghere şi cunoştință a părinților. În adolescență raportul este invers: grupul de adolescenți se întâlneşte sau „funcționează” atunci şi acolo unde părinții lipsesc sau nu au cunoştință. O altă caracteristică a grupului de prieteni este aceea a prezenței persoanelor de sex opus, ceea ce stimulează schimbarea şi dinamica în cadrul grupului. Alături de aceasta apare şi fenomenul „perechilor” sau a grupurilor mici, numite de către sociologi „clici”.

Studii de sociologie au scos în evidență faptul că, doar începând cu perioada adolescenței, putem aprecia cărei şcoli / liceu aparține grupul sau clica respectivă, în funcție de stereotipurile care le diferențiază de alte grupuri aparținând altor şcoli / licee.

Aceste transformări în dinamica de grup a adolescentului îşi au originile în tranzițiile de ordin biologic, social şi cognitiv pe care acesta le parcurge. Rezultatul final este construcția identității sociale. Transformările de ordin cognitiv permit o abordare mult mai sofisticată a relațiilor sociale şi o înțelegere mai abstractă bazată pe categorizări de genul „clicilor” şi a grupurilor preferențiale. Dinamica socială stimulează schimbarea în cadrul grupului ca răspuns adaptativ la ceea ce se petrece în realitatea socială în care adolescentul îşi desfăşoară viața de zi cu zi, favorizând pista de plecare pentru viitoarele schimbări de mediu.

Prin intermediul acestui grafic putem explica dinamica identității adolescentului în cadrul unui grup. Dacă pe parcursul socializării, grupul încearcă să schimbe adolescentul în aşa manieră încât să-şi poată  atinge propriile obiective de coeziune,

integrare şi adaptare, adolescentul, la rândul său, încearcă să schimbe direcția de acțiune a grupului către satisfacerea propriilor nevoi sociale. Dacă aceste două direcții se întrepătrund, atunci are loc acceptarea – individul devenind membru deplin al grupului. Pe parcursul următoarei faze, cea de menţinere, ambele părți – individul şi grupul – se angajează în procesul negocierii de rol care constă în maximizarea contribuției adolescentului la atingerea scopurilor de grup, prin punerea în valoare a calităților, stereotipurilor, abilităților de care dispune acesta. Dar această negociere de rol poate da greş şi tranziția de rol se poate transforma în divergenţǎ, individul devenind astfel un membru marginal al grupului.

În mod firesc, grupul încearcă să restaureze contribuția adolescentului în cadrul activității de ansamblu a grupului, proces ce poartă denumirea de resocializare. Dacă şansele sunt pozitive, atunci asimilarea şi acomodarea, prezente în formă alterată în faza divergenței, apar din nou; individul îşi poate căpăta denumirea de tranziție de rol specială într-un singur cuvânt – convergenţǎ. În final, relația dintre grup şi membrii săi poate sfârşi, dar adolescentul / individul îşi poate aduce contribuția la tradiția de ansamblu a grupului, cu elemente novative care, la rândul lor pot deveni parte componentă a tradiției de grup. În mod similar, memoria individului rămâne contribuția activă adusă la atingerea scopurilor de grup, contribuție care în limbaj de specialitate poartă denumirea de socializare în cadrul grupului.

Această dinamică este specifică, în linii majore, socializării în cadrul „clicii”, deoarece pe parcursul fazei de socializare şi resocializare, adolescentul îşi însuşeşte deprinderi sociale, ca de exemplu cum să fie un bun prieten, cum să comunice efectiv cu cei din jurul său, cum să devină lider, cum să se bucure de compania celor din jurul său etc.

Pe măsură ce mulțimea din care face parte adolescentul, joacă un rol important în viața lui socială, aceasta îi structurează comportamentul lui social. Localizându-se pe sine în cadrul mulțimii din cadrul şcolii / liceului din care face parte – un anumit stil de a se îmbrăca, de a vorbi, de a se comporta – adolescentul îşi poate spune „Iată de fapt cine sunt eu!”, iar în momentul în care nu realizează cine este, imediat se poate raporta şi chiar identifica cu mulțimea din care face parte, asigurându-şi prin această cale, doar un rudimentar sens al identității.

La polul opus apare următorul fenomen: cu cât individul devine mai sigur de identitatea pe care o posedă cu atât afilierea la mulțime dispare. În momentul absolvirii liceului şi, deci a recunoaşterii sociale a adolescentului, acest fenomen se materializează printr-un profund şi unic sens al identității.

Deprinderile sociale sunt la fel de importante în viața adultă ca şi în adolescență. Un aspect complementar este acela că mulțimile de adolescenți, spre deosebire de clici, îşi aduc mai mult contribuția la formarea sensului identității adolescentului deoarece apartenența este bazată doar pe reputație şi stereotipuri şi nu interacțiunea socială efectivă.

Un alt element important al socializării adolescentului în cadrul grupului de prieteni este acela al „grupului de referinţǎ”; acesta are menirea de a oferi membrilor componenți o anumită identitate, distinctă de cea a celorlalți adolescenți din alte grupuri. Adolescenții „se judecă” unii pe alții în funcție de compania care le stă alături; ei ajung chiar să poarte adevărate „etichete” sociale care descriu, de fapt apartenența persoanei la un grup, modul în care acesta se îmbracă, îşi petrece timpul liber, tipul de muzică preferat etc. Grupul de referință devine important deoarece el constituie baza şi sursa pentru construcția propriei identități a adolescentului.

Atât de importantă este influența grupului la vârsta adolescenței, încât unii dintre sociologi țin să recunoască manifestarea unor presiuni asupra comportamentului adolescentului, asupra percepției sale despre sine. De multe ori stima de sine se dezvoltă puternic, dacă grupul din care face parte are un statut social ridicat, statut ce poate depinde de nivelul academic, apartenența etnică sau proximitatea geografică a plasării grupului (de exemplu grup de cartier). Pe lângă percepția de sine, în cadrul grupului este influențată şi percepția „celorlalți”, pe care adolescentul o realizează, antrenând stereotipurile şi prejudecățile cultivate în grupul său de apartenență.

Pentru ca aceste grupuri să funcționeze, este nevoie de o similaritate de vârstă, etnie sau rasă, nivel socio-economic. Dintre acestea, clasa socială are influența cea mai covârşitoare, etnia sau rasa nu are o influență aşa de mare ca şi structura de clasă, dar, la fel ca aceasta devine predominantă şi conştientizată odată cu înaintarea în vârstă

Indiferent de popularitatea grupului de prieteni, acesta oferă adolescentului un anumit status care, în mod implicit este legat de activitățile pe care grupul le desfăşoară.

Un element ce ține de dinamica grupului pentru această perioadă de vârstă este faptul că odată ce interesele adolescentului se schimbă, atunci este posibil ca şi statutul acestuia să cunoască o schimbare. Statutul adolescentului în cadrul grupului cunoaşte schimbări spectaculoase, demonstrând în acest fel cât de puternică este dinamica procesului de socializare.

Să particularizăm acest lucru:

  • membrii componenţi ai grupului au statut egal unii faţǎ de alţii, în ciuda diferențelor evidente de clasă socială şi nivel socio-economic;
  • grupul permite manifestarea cooperǎrii şi a interdependenţelor mutuale, caracteristică evidentă mai ales atunci când se urmăresc aceleaşi obiective şi se folosesc mijloace ce pot fi benefice întregului grup;
  • formarea de prietenii şi relaţii interpersonale favorizează împărtăşirea aceloraşi dorințe, nevoi şi activități ce pot influența dezvoltarea socială pe mai târziu şi chiar societatea guvernată de norme sociale;
  • grupul de prieteni încurajeazǎ schimbarea atitudinilor şi opiniilor față de oameni şi situații noi, punând astfel o barieră stereotipurilor, prejudecăților şi interpretărilor greşite.

Rezultă din aceste considerații că adolescenții se influențează unii pe alții, iar acest mecanism pare să fie generat de două procese cu predilecție sociale:

  1. a) procesul de imitaţie – cu influențe mai ales comportamentale atunci când adolescenții „copiază” unii de la alții trăsături, manifestări, atitudini;
  2. b) procesul de afirmare socialǎ – atunci când adolescentul este răsplătit pentru modul în care sunt adoptate aceste norme de comportament.

Sensul identității pe care-l oferă grupul la această vârstă este unic şi în acelaşi timp esențial în cadrul procesului de socializare, deoarece oferă adolescentului sentimente de stabilitate şi solidaritate. Deoarece adolescentul îşi petrece o mare parte a timpului în şcoală, putem observa că un puternic sens al identității este oferit şi de grupul de colegi din clasă. Pe scala nevoilor oferite de Maslow, grupul asigură nevoia de siguranță, dragoste, evaluare şi actualizare.

Adolescența este vârsta la care prietenii, apartenența la grupul de prieteni, sunt valori după care tânărul se ghidează în aproape tot ceea ce face. Grupul de prieteni al adolescentului este mediul în care fiecare aderant vine cu propria personalitate , cu propriile valori despre tot ce-l înconjoară, inclusiv despre orientarea vocațională. Grupul de prieteni este locul mirajului unde se poate spune că se produce o uniformizare a acestori valori individuale, astfel tinerii ajungând la un consens perfect în legătură cu tot ceea ce îi înconjoară. Orientarea vocațională nu este nici ea ocolită de această influență masivă a grupului, iar în situația în care adolescentul nu este ajutat de către familie şi şcoală în acest proces va apela la grup şi s-ar putea să nu ia o decizie realistă în ceea ce priveşte propria sa orientare vocațională. Adolescența este vârsta mirajului, vârstă la care aspirațiile adolescentului sunt mai mult ideale decât realiste. Există tendința dominatoare din partea acelor membri dominanți ai grupului, astfel că personalitățile adolescenților mai puțini siguri pe ei şi cu o imagine de sine nerealist percepută să se bazeze pe opiniile liderilor în ceea ce îi priveşte.

Share this post